Articole

Sufletul pereche

Am scris aceste randuri in compania unei cafele arabesti cu cardamon,cele ce urmeaza sunt doar elucubratii personale si nu adevaruri ce se vor a fi universale…,

nu  cred in sufletul pereche.Nu cred ca ne reintalnim in vieti successive, de altfel ma si sperie ideea de a avea  karma blocata intr-o singura combinatie posibila, ameliorata (potential) doar de circumstante.

               Cred insa in alt gen de potriviri, intr-un numar infinit de combinatii. Ceea  ce e si bine, e si rau. Teoria sufletului pereche pare ca-ti da o garantie, iti spune ca o sa apara el/ea cumva, pentru ca SIGUR exista. Trebuie doar sa ai rabdare. Pe de alta parte, daca-ti asumi ca oricine iti poate fi un eventual partener, lista posibilitatilor pare promitatoare. DAR…trebuie sa-ti asumi alegerea!

                Realitatea e ca ne schimbam de-a lungul vietii (initial am scris evoluam, numai ca sintagma nu-I general valabila, in timp ce schimbarea da). De aceea, uneori, una si aceeasi persoana nu ne mai este potrivita sau complementara tot timpul. In cazurile fericite (si da, exista, din pacate prea rar), partenerii evolueaza impreuna intr-un mod compatibil. Si raman impreuna.

                 In restul cazurilor, cuplurile se mentin din inertie/obisnuita/presiunea  mediului , dar se simt (si uneori comporta) mizerabil sau se despart si iti construiesc alte relatii. 

                 Nu exista formula perfecta. Exista doar asumarea responsabilitatii asupra propriei stari de bine si curajul de accepta schimbarea, atunci cand ea devine necesara. Blocarea intr-un status quo, doar de dragul conventiilor, va atrage automat si blocarea evolutiei personale. Nu mai cresti, doar te schimbi, si nu neaparat in bine.

Corporate woman;cum sa fii femeie de afaceri,sotie si mama de succes-ghid in cinci pasi simpli

Te-am prins! Chiar ai crezut ca exista asa ceva J

 

Sau, ma rog, ai cate un pic din toate, dar pe undeva ceva scartaie, si te-ai gandit ca, ia sa vezi, poate e vreun truc si-ti iese si mai bine. Acum trage bine aer in piept, aseaza-te comod in scaunul pus la dispozitie de corporatie, s-ar putea sa nu-ti placa ce-o sa afli.

     Ei bine, eu nu cred in femeia multitasking. Cunosc cateva femei jongleur, care fac eforturi  sa-si pastreze zambetul fortat atunci cand suna bona ca are copilul febra, fix in mijlocul sedintei de strategie, femei care-si tin ca pe un trofeu scaunul de copil, biberoanele goale si pampersii pe bancheta masinii obligatoriu germane (ca deh, corporatia se respecta) si fac un adevarat raliu printre teleconferinte,  sa aiba timp sa ajunga la sedinta cu parintii, dupa care fuga la supermarket dupa cumparaturi,  ca vin socrii in vizita.

        Respect asta, zau ca da! Admir capacitatea de sacrificiu, puterea de organizare si rezistenta fizica si psihica imensa a acestui gen de femei. Ce nu ma pot abtine sa ma intreb este insa daca ele sunt fericite asa? Nu la modul declamativ, pe facebook eventual, ca tot e la mare cautare.

Dar acolo, in forul interior, cand inchizi  usa dupa tine, esti fericita, draga mea? Sau macar linistita, impacata?

Nu, ca daca ai fi, n-ai mai citi ce prostii scriu eu aici! Nu ti-ar mai trebui un ghid in cinci pasi catre succesul absolut, nici macar un ghid intr-un pas. I-ai avea pe toti la tine!

          Probabil ca esti si tu, ca multe altele (si, hai sa recunoastem, ca multii altii, ca nici barbatii nu-s mai breji) produsul unei mentalitati de turma, pre-setate de advertising-ul stupid, in care consumatorul ideal are o nevasta blonda si frumoasa ca modelele Victoria’s secret, doi copii la fel de blonzi,  mai are o casa mare , o masina, eventual un caine, merge in excursii fabuloase si ia masa la restaurante scumpe. In timpul zilei, conduce sedinte cu cifre multe, ii trece durerea de cap in trei secunde cu o pastila de…ceva…si revine acasa cu coafura care rezista si cheful perfect de joaca  cu cainele familiei, copii si sot. Ba nu, stai, am uitat drumul scurt la sala, ca deh, silueta se mentine cu efort si face parte dintre must have-uri. Evident, coafura continua sa reziste.. J

Spalarea pe creier a dus la formarea unei stereotipii crancene: esti fericita daca…si aici vine chestia cu masina, casa, sedintele , fitness-ul, hair-spray-ul acela… Obligatoriu toate!

Nu uita ca e important sa n-ai cearcane dimineata la birou, chiar daca n-ai dormit toata noaptea pentru ca aluia mic ii dau dintii, e important sa ai mereu o pila de unghii in geanta, o pereche de ciorapi de rezerva daca ti se duce firul, pasta de dinti si periuta, ca poate intervine vreun business meeting neanuntat (la care oricum n-o sa-ti stea mintea, o sa fii ocupata sa te sms-uiesti cu bona), nu uita de programarea la coafor, manechiura si epilat, aminteste-ti sa-ti iei nurofenul ca sa nu te apuce crampele lunare in timpul business plan-ului, ca n-o sa mai poti fi geniala…

Auzi, stii ceva? Ia fa un exercitiu simplu: ia o foaie de hartie si scrie primele trei lucruri (sau cinci, ca sa fim in ton cu titlul) pe care visai sa le faci cand erai mica. Acum taie-le pe cele pe care le-ai realizat deja. Daca le-ai bifat pe toate, esti eroina mea, jur ca te scot la o cafea sa-mi dai un autograf.

              Nu-ti spune nimeni sa-ti bagi picioarele in viata pe care o ai, ai muncit pentru ea si toata stima pentru asta. Dar incearca, pentru Dumnezeu , sa te mai opresti din a te stradui sa fii perfecta. Admite naibii odata ca esti mai buna corporatista decat mama (sau invers), ca te pricepi mai bine sa alegi oja decat ceapa si ca ai sta mai degraba pe terasa sa citesti o carte decat sa schimbi scutece (sau invers). Inchide naibii televizorul, ca oricum nu te uiti la el, ai prea multa treaba. Vezi-te mai rar cu prieteni care incearca sa-ti seteze standarde care nu sunt si ale tale, mai ales cu prietenii aia cu care simti nevoia la competitionezi la lungimea masinii, suprafata living-ului, brand-ul posetei si titlul de pe cartea de vizita…

Agonie si extaz in relatia de cuplu

 

Agonie si extaz in relatia de cuplu

 

    Aparent avem timp pentru a face multe lucruri, inclusiv pentru a ne indragosti orbeste la prima vedere in adolescenta, urmand ca mai tarziu sa punem capat iubirilor efemere - cu sau fara regrete - si s-o luam de la capat cu alte si alte relatii in cautarea perpetua a relatiei perfecte.

Am observat (in timp) ca acest pattern comportamental tinde sa se repete cu oarecare ciclicitate si in perioada adulta la multi dintre oameni; oare de ce? Asta e o  intrebare care poate avea o infinitate de explicatii inlantuite si extra-justificate sau ridicate la rang de scuza universala in incercarea de a explica esecul in plan personal al relatiilor.

Intr-o lume “noua” sufocata de tentatii care mai de care mai imbietoare, uneori e greu sa rezisti. “Materia prima” de bipezi de ambele sexe, tunata si exacerbata de mass- media prin tehnici de machiaj si prin promovarea de “modele “ de urmat in viata, au invadat inclusiv societatea romaneasca; “modelele” feminine, cu forme voluptoase si provocatoare potentate de o vestimentatie cat mai scurta si mai tipatoare nu fac altceva decat sa trezeasca interesul barbatilor inclusiv la nivel neuro-cerebral  prin activarea unor  ARII CORTICALE SPECIFICE.

 Ideea de baza este urmatoarea: pentru a explica si justifica esecurile -  in cazul de fata cele din cuplu -  scuzele sunt mereu la indemana oricui, indiferent de statutul social, gradul de educatie sau mai stiu eu ce.

Exista o tendinta generala, uniforma, antropologica si probabil cromozomiala de a cauta raspunsuri si rezolvari in afara noastra ,personal le numesc facile (nu ca nu ar fi) mai putin lipsite de efort si  substanta, si de cele mai multe ori iluzorii.

Raspunsul se gaseste INTOTDEAUNA inlauntrul nostru, oricat de incredibil ar putea fi. Pentru  aflarea adevarului si eventual a raspunsurilor si solutiilor, se impune dorinta sincera si onesta de a cauta ajutor acolo unde trebuie; restul e un fleac.

 

 

Psihologia reclamei

 

Psihologia reclamei

 

Reclama in general are drept scop cresterea vanzarilor produselor societatii. Candva, acest lucru se facea cu un soi de bun simt, dar in present, in contextul unei planete suprasolicitate numeric si cu rezerve vitale finite, totul a devenit o jungla de nedescris din punct de vedere consumist si nu numai. Aproape tot ce ne inconjoara este guvernat de non-valori (stiu , carcotasii se vor repezi sa ma acuze ca emit judecati de valoare), exemple nu trebuie sa mai aduc in discutie pentru ca ele sunt de domeniul evidentei; pe scurt, ne uitam laTV si ne mintim in fiecare zi incercand sa copiem acele “modele” de succes, dar nu vedem realitatea din spatele scenariului de rahat
Alergam fara tinta intr-o viata care s-ar putea termina brusc. Vanam “promotii” ,desi inaintea lansarii lor “inteleptii” marketing-ului se ocupa serios sa umfle preturile in mod voit  astfel incat in momentul punerii lor pe piata, produsele au preturi mult mai mici, iar omul de rand ramane cu impresia ca a facut mare afacere (vezi Black Friday). Mergem in vacante cu speranta ca acolo vom avea cine stie ce insight- uri clarificatoare care ne vor rezolva ulterior problemele de tot felul . “Rupem” cluburile in doua in speranta gasirii perechii perfecte. Si uite asa, pe nesimtite ,viata trece si trece si intr-o zi ne trezim ca nimic nu ne mai satisface. Pe ultimul loc ramane sufletul care nu-si mai gaseste locul printe promotii, vacante si emisiuni TV cu IQ de miriapod, gandite special cu singurul scop de a spala creierul .

 

     P.S. “ Mergem cu viteza legala, ducem copiii la scoala/ avem ceata pe ochi si mintea goala”

 

     Lyrics: Parazitii

 

Cum comunicam

Cum comunicam ?

            

           Viata fiecarui individ este de multe ori definita de suma alegerilor facute, fie ele bune sau rele, corecte sau incorecte, importanta fiind de fapt asumarea lor asa cum sunt. Atata timp cat nu ne asumam in totalitate ceea ce facem, se va gasi mereu loc de regrete si intrebari retorice de genul: “poate era mai bine sa ….”; “ daca procedam altfel poate ca…”etc.

Toate aceste neplaceri pot fi evitate folosind si integrand in modul de comportare, relationare sociala(si nu numai) a unui anumit tip de comunicare si anume, comunicarea asertiva.

Pe scurt , exista cam trei tipuri de comunicare: agresiva, pasiva si, evident, asertiva.

Comunicarea agresiva consta in impunerea punctului de vedere intr-o maniera agresiva, care presupune ton ridicat, iritabilitate si chiar urlete sau tipete fara sa tinem cont de drepturile si parerile celorlalti. Este folosita preponderent de persoanele autoritare care nu stiu sa se impuna decat prin forta si intimidare. In spatele acestui tip de comunicare se mai pot ascunde si oameni cu o stima de sine scazuta si care, constient sau inconstient, vor sa mascheze acest aspect al personalitatii lor, adica stima de sine(increderea in fortele proprii) scazuta.

Dezavantajele acestui tip de comunicare sunt multiple: crearea inutila si in mod gratuit a dusmanilor, indepartarea prietenilor, izolarea sociala etc.

Comunicarea pasiva este, cum poate banuiti, la polul opus si presupune in mare parte inactiune, adica atunci cand ne scuzam excesiv, suntem obedienti, nu ne facem cunoscute sentimentele ,drepturile si nu ne lasam emotiile sa se exprime liber in cadru adecvat. Este tipul de comunicare in cadrul careia aproape intodeauna ne punem pe locul doi, iar ceilalti sunt, evident, pe locul unu. De ce? Simplu: pentru a nu deranja; si atunci pierdem unica sansa de a fi cu adevarat cum suntem de fapt - cu bune si cu rele.

Exista conceptia total eronata conform careia daca ne lasam descoperiti asa cum suntem, oamenii de langa noi pot sa profite de acest lucru. Este cea mai mare eroare cu care ma confrunt in cabinet, in proportie de peste 75% din cazuri.

Ce este comunicarea asertiva? De ce este asa de important sa fim asertivi?

Comunicarea asertiva este de departe cel mai echilibrat si util tip de comunicare si o sa vedem si de ce. In primul rand, acest tip de comunicare presupune cunoasterea si constientizarea drepturilor asertive, ca de exemplu: dreptul de a spune NU pot, nu stiu, nu vreau, dreptul de a plange, de a rade, de a refuza ceva care nu e in accord cu principiile noastre etc.

Toate aceste drepturi(si multe altele) de care suntem constienti atunci cand comunicam asertiv, se cer a fi indeplinite cu conditia obligatorie de a tine intodeauna seama de drepturile si nevoile celorlalti.

Cand comunicam asertiv, tonul vocii este unul moderat, privim interlocutorul in ochi, nu intr-o parte, spunem clar si precis ce dorim si care sunt cererile noastre concrete. In acest fel oamenii cu care comunicam vor fi constienti ca au in fata o persoana care isi cunoaste drepturile si atunci nu o sa poata sub nicio forma sa profite intr-un fel sau altul de ea.

Avantajele comunicarii asertive

-       Inveti sa comunici eficient, fara ca ceilalti sa mai presupuna ce vrei sa spui de fapt

-       te ajuta in cresterea si consolidarea stimei de sine

-       previne aparitia conflictelor in cuplu

-       armonizeaza relatiile interumane si de cuplu

-       inveti sa spui NU cu detasare si fara resentimente atunci cand ceilalti iti incalca drepturile sau cand pur si simplu nu esti de acord cu parerile lor

-       inveti sa accepti mai usor criticile

-       inveti sa faci fata cu succes dezamagirilor de tot felul

-       inveti sa-ti construiesti singur strategii optime de coping(de adaptare) in tot felul de situatii problematice

-       ai posibilitatea de a vedea cu adevarat cine iti e prieten adevarat si cine e doar simplu profitor.

 

In functie de natura problemelor cu care se confrunta clientul, se realizeaza planuri personalizate cu ajutorul carora se incepe deprinderea tainelor limbajului asertiv verbal si non-verbal avand, bineinteles, ca scop principal transformarea clientilor fie din pasivi in asertivi, fie din agresivi in asertivi.

 

Comunicand asertiv, ceilalti vor intelege foarte clar ca nu vor putea niciodata sa profite de tine, deoarece iti cunosti bine drepturile in viata.

Psihoterapia in sens general

Psihoterapia- definitie si obiective

Psihoterapia este o forma de interactiune umana care se desfasoara in mai multe etape, in care se vehiculeaza prin diferite metode si tehnici o serie de factori psihoterapeutici vizand modificarile comportamentale, restructurarea personalitatii sau dezvoltarea deplina a acesteia.

. Psihoterapia pleaca de la ideea ca, daca reuşim sa-l facem pe client constient de adevaratul sens al simptomelor sale si daca reusim sa-i schimbam strategiile adaptative, atunci putem obtine ameliorarea simptomelor dezadaptative sau chiar eliminarea lor in totalitate.

Obiectivele demersului psihoterapeutic:

  1. Scoaterea clientului din criza existentiala in care se afla.
  2. Reducerea sau eliminarea simptomelor
  3. Intarirea eului si a capacitatilor integrative ale personalitatii.
  4. Rezolvarea sau restructurarea conflictelor intrapsihice ale clientului.
  5. Modificarea structurii personalitatii in vederea obtinerii unei functionari mai mature, cu o capacitate de adaptare eficienta la mediu.
  6. Reducerea (sau inlaturarea) pe cale psihoterapeutica a acelor conditii de mediu care produc sau mentin comportamentele de tip dezadaptativ.
  7. Modificarea opiniilor eronate ale clientului despre el insusi si despre lumea inconjuratoare.

Psihoterapia familiei

Societatea noastra este intr-un stadiu de tranzitie, iar familia, care se acomodeaza intotdeauna cu societatea, se schimba si ea. Insa, din cauza dificultatilor de tranzitie, sarcina psihosociala cea mai importanta – de a-si intretine membrii – a devenit acum mai importanta ca niciodata si, in acelasi timp, parca mai dificila ca oricand. De aceea, s-a simtit nevoia unor demersuri psihoterapeutice care sa vina in intampinarea familiilor cu diverse probleme, pentru ca relatiile dintre membrii acestora sa-si recapete echilibrul dorit.

Ce este psihoterapia de familie?

Psihoterapia familiei este o forma de psihoterapie care implica toti membrii familiei nucleare (de baza) sau ai familiei extinse.

Cand este recomandata psihoterapia de familie?

Psihoterapia de familie este recomandata in urmatoarele situatii:

1.Cand apar probleme intre generatii. Aici intra atat familiile in care parintii si bunicii locuiesc in aceeasi casa, cat si cele compuse din copii si bunici care au grija de acestia.

2.Cand familia deviaza de la normele sociale.

3.Cand membrii apartin unor culturi, religii sau rase diferite.

4.Cand familia transforma pe unul dintre membrii ei in tap ispasitor si solicita terapie individuala pentru acesta.

5.Cand  problemele pacientului identificat par a fi legate inexplicabil de probleme cu alti membri ai familiei.

          Cand NU este recomandata psihoterapia de familie?

Psihoterapia de familie nu este recomandata in urmatoarele situatii:

1.Cand  unul sau ambii parinti sunt psihotici sau au fost diagnosticati cu tulburare de personalitate paranoida sau antisociala.

2.Cand valorile culturale sau religioase ale membrilor sunt opuse sau suspicioase fata de psihoterapie.

3. In cazul in care exista membrii care nu pot participa la sedintele de terapie datorita unor boli sau limitari de natura fizica.

4.Cand sunt  membrii cu o structură de personalitate foarte rigida. In aceste cazuri, persoanele respective risca declansarea unei crize emotionale sau psihologice.

5.Cand membrii nu se pot intalni regulat pentru terapie.

6.In cazul in care familia este instabila sau pe punctul de a se desparti.             

        Care este rolul psihoterapeutului?

Psihoterapia de familie este un tratament de scurta durata , centrat pe rezolvarea unor probleme specifice. In cazul familiilor ce prezinta disfunctionalitati severe, restructurarea acestora se face insa pe termen lung.

Toti membrii familiei si terapeutul  sunt prezenti la toate sedintele. Rolul terapeutului este de a analiza procesul interactiunii si comunicarii familiei ca un intreg. El trebuie sa fie obiectiv, adica sa nu ia partea niciunui membru al familiei. Comentariile si remarcile pe care le fac terapeutii au rolul de a ajuta membrii familiei sa devina constienti de patternurile si structurile disfunctionale ale sistemului familial. De asemenea, ei modeleaza comportamente noi, pe care membrii familiei urmeaza sa le preia si sa le utilizeze in interactiunile dintre ei in timpul sedintelor de  psihoterapie.

psihoterapia de cuplu

Psihoterapia de cuplu se centreaza pe 2 aspecte importante:

1. Interventiile terapeutice pentru cuplurile care se afla in stres relational.

2. Programe de preventie pentru cuplurile care risca sa intre intr-o faza de distres marital.

                     Ce este psihoterapia comportamentala de cuplu?

         Psihoterapia comportamentala de cuplu se bazeaza pe teoria invatarii sociale si priveste satisfactia si distresul marital in termeni de intarire pozitiva. Un cuplu este satisfacut daca, in relatia lor, raportul dintre intarirea pozitiva si pedeapsa este pozitiv si nu este satisfacut daca acest raport este negativ. Cuplurile se unesc datorita intaririi pozitive reciproce pe care cei doi parteneri si-o furnizeaza unul altuia. Cu timpul, aceasta intarire pozitiva mutuala scade datorita obisnuintei. Cu cat cuplurile sunt expuse diferentelor individuale, dealtfel inevitabile dintre cei doi parteneri, cu atat acestia sunt mai predispusi sa intre in certuri care cresc pedeapsa mutuala si scad intarirea pozitiva.

Pentru a remedia aceasta situatie, adeptii psihoterapiei comportamentale de cuplu incearca sa ridice nivelul schimburilor de intarire pozitiva dintre membrii cuplului, ii invata pe acestia tehnici de comunicare eficienta si de rezolvare a problemelor care sa-i ajute sa faca fata diferentelor dintre ei intr-o maniera constructiva si astfel sa minimalizeze pedeapsa si sa maximizeze intarirea pozitiva.

Care sunt cele mai importante tehnici utilizate de terapeuti?

Cele mai importante tehnici utilizate de terapeutii adepti ai acestei miscari sunt:

1. Schimbul comportamental –psihoterapeutul ajuta cuplul sa identifice care sunt acele acte pozitive pe care le pot face unul pentru celalalt, ii incurajeaza sa se angajeze in aceste comportamente si ii antreneaza pentru a le fi usor sa-si exprime unul altuia recunostinta adecvata pentru respectivele comportamente.

2. Antrenamentul comunicarii – terapeutul ii invata pe cei doi parteneri sa se exprime fara blamare sau acuzatii si sa utilizeze tehnici de ascultare activa.

3. Antrenamentul rezolvarii de probleme – terapeutul invata cuplul cum sa defineasca explicit problemele, cum sa genereze solutii potentiale la aceste probleme, cum sa negocieze si sa faca compromisuri asupra posibilelor solutii si cum sa implementeze si sa evalueze aceste solutii.

           Ce este psihoterapia cognitiv-comportamentala de cuplu?

          Psihoterapia cognitiv-comportamentala de cuplu este o metoda care a aparut ca reactie la psihoterapia comportamentala de cuplu, in urma argumentelor ridicate de o serie de cercetatori, care sustineau ca intr-o relatie nu conteaza numai comportamentul, ci si interpretarea pe care cei doi parteneri o dau comportamentului. S-a sugerat astfel ideea ca in terapia de cuplu pot fi utilizate strategii de restructurare cognitiva, similare cu cele utilizate in psihoterapia cognitiva individuala.

 Aceste strategii de restructurare cognitiva pot fi utilizate pentru a altera interpretarile nonadaptative pe care cei doi parteneri le atribuie  comportamentului celuilalt.

          Scopul restructurarii cognitive in psihoterapia de cuplu este facilitarea capacitatii partenerilor “de a-si identifica cognitiile care sunt asociate cu dezacordul marital,de a testa validitatea acesor cognitii si de a modifica cognitiile disfunctionale” (Baucom, citat de Christensen, 1999).

          Psihoterapeutii adepti ai psihoterapiei cognitiv-comportamentale de cuplu utilizeaza o serie de strategii de restructurare pentru a modifica diferitele tipuri de cognitii disfunctionale. Daca partenerii utilizeaza termeni ca “intotdeauna” sau “niciodata” pentru a-si descrie unul altuia caracteristicile negative, terapeutul angajeaza cuplul in cautarea unei exceptii care sa le altereze atentia indreptata selectiv spre aspecte negative.

Hipnoza

Ce este hipnoza?

Hipnoza poate fi definita ca o stare modificata de constiinta.Oamenii in general stiu foarte putine lucruri despre acest domeniu;iar tot ce stie majoritatea  este complet gresit, la aceasta contribuind de-a lungul timpului si mass media care prezinta in mod deliberat si/sau din nestiinta un adevar fals.

Read more: Hipnoza

Psihologia in Romania

Psihologia in Romania

 

Scurt istoric

Dupa mai bine de 20 de ani de la  Revolutie, psihologia continua sa fie un un domeniu destul de putin cunoscut pentru majoritatea oamenilor, iar de  unii considerat  chiar subiect  tabu.

Nu am sa fac acum o istorie despre aceasta stiinta deoarece nu ar fi de interes general, o sa precizez doar faptul ca s-a desprins la un  moment dat din Filozofie , o alta stiinta cu radacini in antichitate.

Read more: Psihologia in Romania

Page 1 of 3

JOIN OUR MAILING LIST

CONTACT

Pitesti Arges Romania
Tel: 0749. 889. 635
Email: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

Tag

Scroll to Top